- iezuitísm
- s. n. (sil. ie-zu-i-)
Dictionar Ortografic al Limbii Române Pentru Elevi. 2013.
iezuitísm
Look at other dictionaries:
iezuitism — IEZUITÍSM s.n. Concepţie morală, religioasă şi politică a iezuiţilor. ♦ fig. Lipsă de principii morale în alegerea mijloacelor pentru atingerea scopurilor; ipocrizie, perfidie. [pr.: zu i ] – Din fr. jésuitisme. Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa … Dicționar Român
iezuit — IEZUÍT, Ă, iezuiţi, te, s.m. (şi adj.) Membru al unui ordin de călugări catolici, întemeiat în 1534 de călugărul spaniol Ignaţiu de Loyola pentru combaterea Reformei şi întărirea puterii papale. ♦ Epitet dat unui om ipocrit, intrigant, viclean,… … Dicționar Român
iezuitic — IEZUÍTIC, Ă, iezuitici, ce, adj. Care aparţine iezuiţilor sau iezuitismului, privitor la iezuiţi sau la iezuitism. ♦ fig. Ipocrit, viclean, perfid. – Din fr. jésuitique. Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 IEZUÍTIC adj. v. duplicitar,… … Dicționar Român
ipocrizie — IPOCRIZÍE, ipocrizii, s.f. Atitudinea celui ipocrit; prefăcătorie, făţărnicie, falsitate. – Din fr. hypocrisie. Trimis de gall, 17.11.2008. Sursa: DEX 98 IPOCRIZÍE s. duplicitate, falsitate, făţărnicie, minciună, perfidie, prefăcătorie,… … Dicționar Român
jansenism — JANSENÍSM s.n. Curent social religios apărut în Olanda şi în Franţa la mijlocul sec. XVII, care exprima opoziţia unei părţi a burgheziei faţă de iezuitism, preluând concepţia despre predestinare şi propovăduind o morală austeră. – Din fr.… … Dicționar Român
